luni, 23 aprilie 2012


O lecție de limba română


PROIECT DIDACTIC

CLASA : a IX-a
DATA : 23.11.2010
PROFESOR: Pîrşoagă Ionela-Alina, Popa Maria-Corina, Potop Roxana, Rusu Anca
ARIA CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare
CONŢINUTUL:  Sinonime,antonime, omonime; paronime; polisemie.
TIPUL LECŢIEI: recapitulare şi sistematizare.

Obiectiv cadru: Dezvoltarea capacităţii de utilizare corectă şi eficientă a limbii române în diferite situaţii de comunicare

Obiective operaţionale:
  La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:
O1- să definească în mod corect termenii de: sinonime, antonime, omonime, paronimie, polisemie;
O2- să alcătuiască enunţuri cu sinonimele, respectiv antonimele anumitor cuvinte;
O3- să construiasca enunturi cu omonimele anumitor cuvinte; sa sa explice sesul polisemantic al anumitor cuvinte.



STRATEGIA DIDACTICĂ:


a) Metode şi procedee:lucrul in echipa,dezbaterea, explicaţia, invatarea prin cooperare, lucrul cu manualul.
b) Resurse :manualul, capacităţile receptive ale elevilor, DOOM, DEX- timp - 50minute.
c) Forme de organizare: - activitate frontală;
                                       - activitate pe grupe
                                    - activitate individuală.
d) Mijloace de învăţare: Limba română, manual pentru clasa a IX-a, ed. Art , 2008, tabla, fişe de lucru, DOOM, DEX
e) BIBLIOGRAFIE :
·        Psihopedagogică şi metodologică:
·        Marinescu, Valeriu, Metodica predării limbii şi literaturii române, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004
·        Parfene, C., Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, ed. Polirom, 1999
·        De specialitate:
·       Theodor Hristea, Sinteze de limba română, Bucureşti, 1984
·       MioaraAvram, Gramatica pentru toţi, Bucureşti, 1986
·       Gramatica Academiei, 2005



Momentele lecţiei
Timp
Desfasurarea activitatii
Strategii didactice
Evaluare
1.Organizarea clasei

2 min
Este organizat contextul educativ, astfel încât demersul didactic să atingă un grad înalt de eficienţă, se asigură liniştea în clasă, se pregătesc materialele necesare desfăşurării activităţii.
Se face prezenţa şi se notează elevii absenţi.

Conversatia


2.Captarea atenţiei si  anuntarea temei si obiectivelor lectiei.


2 min

Voi enunţă obiectivele generale şi obiectivele operaţionale urmărite.Profesorul face schema de recapitulare pe tablă. Elevii deschid caietele şi privesc cu atenţie schema de recapitulare pe care o au deja în caiete.


Conversaţia







3. Recapitularea şi sistematizarea cunoştinţelor



15 min



















Voi cere elevilor să definească principalele categorii semantice:Sinonimia,Antonimia,
Omonimia, Paronimie,Polisemia.
Elevii dau definiţiile fiecărei categorii semantice:
Sinonimele - sunt cuvinte cu forme diferite şi cu acelaşi sens sau cu înţelesuri apropiate.
Antonimele-sunt cuvintele opuse ca sens.
Omonimele sunt cuvintele cu aceeaşi formă şi cu sens total diferit.
Paronimele sunt cuvintele asemănătoare ca formă, diferite doar printr-un sunet sau un grup de sunete şi prin sensuri.
Polisemia reprezinta capacitatea unor cuvinte dintr-o limba de a avea mai multe intelesuri.
Profesorul cere elevilor să clasifice aceste categorii semantice şi să exemplifice.
Sinonimele sunt clasificate după:
-gradul de echivalenţă semantică(totale, parţiale,aproximative)
-elementele de componenţă semantică
 ( lexicale, lexico-frazeologice şi frazeologice).
Antonimele pot fi:
-cu radical diferit ( substantive, articole, adjective,pronume,numerale,verbe,adverbe,
conjuncţie,prepoziţie,interjecţie)
-cu acelaşi radical şi cu afixe diferite(sufixe şi prefixe).
Omonimele pot fi:
-lexicale(au aceeaşi valoare morfologică)
-lexico-gramaticale(valori morfologice şi sensuri diferite)
-gramaticale(aceeaşi valoare morfologică, acelaşi sens, dar forme flexionare diferite.
Voi cere elevilor să definească omografele şi omofonele şi să dea exemple de astfel de cuvinte.Elevii răspund:
Omografele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar se accentuează diferit şi au înţeles diferit.
Omofonele sunt cuvintele care se pronunţă la fel, dar se scriu diferit şi au înţeles diferit.
In cazul polisemiei se opereaza cu urmatoarele distinctii:
-          sens principal -sens secundar
-          sens de baza-sens derivat
-          sens propriu-sens figurat



Conversaţia



















Conversaţia





Observaţie sistematica






























Evaluare frontală
4.Obţinerea performanţei


25min
Voi  împarti elevilor fişe, pe grupe de lucru, lăsându-i  să lucreze în bănci timp de 10 minute, după care voi cere ca un reprezentant al fiecărei grupe să iasă la tablă şi să scrie rezolvarea fiecărui exerciţiu de pe fişă.
Profesorul va supraveghea modul de rezolvare , urmărind activitatea din bancă a fiecărui elev, corectând eventualele greşeli.
Fiecare grupă va avea de rezolvat exerciţii specifice unei singure categorii semantice.
Se antrenează elevii în discutarea problemelor ce apar pe parcursul rezolvării exerciţiilor.
Elevii primesc fişele şi scriu rezolvarea pe acea fişă, participând intens la rezolvarea cerinţelor ei.
Câte un elev din fiecare grupă va ieşi la tablă şi va scrie rezolvarea fiecărei cerinţe.
Elevii scriu pe caiete.

Activitate frontală combinata cu activitate pe grupe.
Lucrul in echipa.
Invatarea prin cooperare





Activitate individuala










Observaţia curenta
Evaluare formativă


5. Asigurarea retenţiei

3 min
Profesorul va aprecia modul de comportare şi participare a elevilor la lecţie si va corecta impreuna cu elevii eventualele erori aparute in cadrul rezolvarilor propuse de catre fiecare grup.

Activitate frontala


6.Asigurarea transferului
2 min
3 min
Voi evalua activitatea elevilor, notand-i pe unii dintre acestia.
Temă pentru acasă

Evaluare sumativă


GRUPA 1
  1. Indicaţi seria sinonimică a cuvântului frica.
  2. Indicaţi sinonimele cuvintelor: cameră, colb, a drege, a asuda, zvon.
  3. Precizati cate un sinonim pentru fiecare din constructiile:
a.            a vedea lumina zilei;
b.           a face din tantar armasar;
c.            a sta in cumpana;
d.           cu capul in nori;
e.            bataie de cap;




GRUPA 2

  1. Indicaţi antonimele următoarelor cuvinte: a termina, a înrăutăţi, a permite, a dezgropa, a recunoaşte.
  2. Indicaţi antonimele următoarelor cuvinte formate cu ajutorul prefixelor: a lega, a cinsti, moral, decent, organic, normal, prudent, continuu, înfrunzit.
  3. Alcătuiţi enunţuri cu antonimele cuvintelor: iubire, obraznic, aici, devreme, de-a lungul.


GRUPA 3

  1. Alcătuieşte enunţuri în care să evidenţiezi caracterul polisemantic al verbului ,,a face”.
  2. Demonstrează prin exemple că verbul ,,a trece” este polisemantic.
  3. Formulaţi propoziţii în care cuvintele următoare să fie folosite, pe rând, cu sens propriu şi cu sens figurat: coastă, a dezlega, a se evapora.


GRUPA 4
  1. Indicaţi sensurile omonimelor lexico-gramaticale şi precizaţi valoarea lor morfologică:
care,  poartă, şiret, vie, fin.
  1. Ce diferenţă există între cuvintele subliniate în textele de mai jos?
Rezolvă în scris exerciţiile.
Este înscris la cursurile de limba franceză.
Pe malul apei sunt multe sălcii.
Aceste fructe sunt sălcii.
A comandat două torturi pentru serbare.
Condamnatul a fost supus la torturi groaznice.
  1. Alcatuieste enunturi cu omonimele cuvantulelor toc, car.


GRUPA 5


1.      Alegeţi forma corectă a cuvintelor :
    1. Cetăţenii români provin / previn gripa aviară .
    2. Starea sa a evoluat / evaluat spre bine.
    3. A fost investit / învestit în noua sa funcţie.
    4. A încercat să facă aluzie  / iluzie la mine.
    5. Stomacul meu nu mai poate să degere / digere nimic.
    6. Basmul popular a fost transmis pe cale orară / orală.
    7. Trebuie să fim solidari / solitari în faţa necazurilor.
    8. Stofa aceasta este de caritate / calitate superioară

  1. Alcătuieşte câte un enunţ  cu fiecare dintre paronimele: a adopta/ a adapta, familiar/ familial, eminent/ iminent, a colabora/ a corobora.
  2. Alegeţi forma corectă din fiecare pereche de cuvinte:
    1. Întreprindere – intreprindere
    2. Preşedenţie – preşedinţie
    3. Conjunctură – conjuctură
    4. Complet – complect

Parisul în secolul al XIX-lea


Enigmaticul secol al-XIX-lea,în care trecutul se confruntă cu viitorul, cultura tradiţională cu noile gusturi,vechile clase sociale cu noua masă a lucrătorilor în formare, este plin de promisiuni şi bogat în  suveniruri.
         Viaţa în secolul al-XIX-lea este apogeul burgheziei.Din 1799, bancherii parisieni îl vor susţine pe Napoleon I,contribuind la reorganizarea financiară, de care vor beneficia.Convertiţi fără ezitare la Restaurare, ei vor triumfa în 1830, întorcând revoluţia în avantajul lor şi adunându-se în jurul lui Ludovic Filip, fondatorul unei regalităţi burgeze, care le va asigura puterea, siguranţa materială, perpetuarea beneficiilor, controlul ideilor şi obiceiurilor.Concurenţa străină este necunoscută , negustorii şi producătorii au facut afaceri excelente:  „Îmbogăţiţi-vă” a fost ordinul lui Guizot dat societăţii asupra căreia veghea garda naţională, adevărată poliţie burgheză.
         Burghezia franceză va progresa: circulaţia monetară e intensă, industria e în plină ascensiune, speculaţiile financiare  vor da naştere unor mari averi.Numărul băncilor va creşte, finanţatorii sunt toţi puternici.
         Luxul şi gusturile sunt insolente în majoritatea cercurilor. Sărbătorile, spectacolele,toaletele sunt semne clare ale unei reuşite materiale: expoziţia universală  de la 1867 cinsteşte această expansiune economică şi rezultatul politicii susţinute de Guizot de mai bine de 25 de ani.
         Civilizaţia urbană se va dezvlota: în oraşele mai numeroase şi mai importante,numărul construcţiilor va creşte;iluminarea strazilor se va îmbunătăţi, confortul vieţii cotidiene va creşte.În Paris transformările materiale sunt considerabile;prefectul Haussmann va crea în centrul capitalei intersecţia străzii Rivoli cu bulevardul Sebastopol şi va amenaja mari artere.



          Mari lucrări arhitecturale se vor realiza: l’Etoile, Champs-Elysees. Astfel, baricadele care, în zilele agitate permiteau oamenilor să blocheze mişcările trupelor, au devenit ineficace.Centrul şi vestul bine dezvoltate se vor transforma în cartiere rezidenţiale şi elegante în timp ce populaţia modestă şi muncitorii se vor aduna la periferie de est,nord şi în suburbii.
         Acest fenomen de secesiune geografică, care va avea loc şi în Lyon  şi Lille în care se va constitui o adevărată „centură roşie”,corespunde cu o reală separare a claselor sociale pe care naşterea industriei moderne a agravat-o.Deşi rata analfabetismului a scăzut şi cea a copiilor ce urmau şcoala primară a crescut, burghezia e comodă iar clasa muncitoare nu are nimic în comun cu ei: nici îmbrăcămintea, nici alimentaţia, nici distracţiile.
Provincia nu cunoaşte aşa multe contraste şi inegalităţi.Cei înstăriţi sunt aici mai puţin scandaloşi,sărăcia se vede mai greu: ultimele noutăţi din Paris ajung în micile oraşe cu multă întârziere.Mărfurilor le ia 11 zile să ajungă din Paris la Toulouse şi un poştaş nu poate speră să facă această distanţă în mai puţin de 8 zile.
Napoleon a simţit importanţa reînnoirii arhitecturală pentru prestigiul regimului său, când a spus: „Executarea lucrărilor majore este de asemenea necesară pentru poporul meu cât şi pentru propria mea satisfacţie.”Pentru ca acest oraş să fie cel mai frumos şi mai grandios din câte există nu putea fi făcut decât după un model:cel care oferea perfecţiunea indiscutabilă, oraşele antice şi monumentele  lor.Ca urmare, nobila grandoare, strictă şi severă de asemenea a stilului antic răspunde admirabil voinţei puterii şi disciplinei lui Napoleon, ea fiind expresia Frumuseţii ideale a oricărui arhitect.
Astfel va începe „romanizarea” Parisului.Împaratul are idei precise: el îl va alege pe arhitectul Vignon să construiască „Templul gloriei” pe care vrea să îl ridice în onoarea Marii armate.Faţada , cu coloanele sale se va armoniza cu cea pe care a construit-o Poyet pentru scaunul Corpului legislativ, de cealaltă parte a Senei,în timp ce , în acelaşi spirit, Brongniart desenează galeria celeilalte „basilici”, Brourse.
El va desena o coloană în centrul pieţii Vendome o coloană care, în maniera celei lui Traian de la Roma, povesteşte faptele militatre ale Imperiului şi ordonă construcţia a doua arcuri monumentale: unul în piaţa Etoile şi celălalt la intrarea Tuileries, pentru a comemora bătălia de la Austerliz.Inspirat de cel a lui Septime Severe, cel din urmă, capodoperă a lui Percier şi Fontaine,oameni de încredere a lui Napoleon,capătă admiraţia toturor contemporanilor:eleganţa perfectă a proporţiilor sale şi nota delicată a marmurei policrome întruchipează, de fapt,severa ordine antică.
Pentru a fi pus în valoare de templele greceşti şi de arcurile romane,trebuiau deschise în Paris noi perspective care se găseau pe scara nobleţei în perspectiva lor.De aceea Împăratul favorizează noi planuri de urbanism care anunţa o afacere mare a lui Haussmann în al II-lea imperiu.Sunt amenajate intersecţii ca de exemplu cea de la Etoile.Sunt construite noi străzi precum strada Rivoli, cea mai „arhitecturală” din Paris cu ale sale case şi arcade simetrice.Noi poduri peste Sena se vor construi: podul de la Iena pune în valoare colina Chaillot,unde Percier şi Fontaine ar fi construit Palatul regilor Romei dacă munca nu le-ar fi fost întreruptă de căderea imperiului.Podul artelor, primul pod construit din fontă şi deschis doar pietonilor oferă o privelişte unică asupra Insulei cetăţii şi Podului nouă.Împăratul se gândeşte să amenajeze şi pieţi cu săli de spectacol care dotează Parisul: teatrul Odeon este refăcut de Chalgrin iar sala Teatrului francez este reamenajată.Noi fântâni monumentale şi unele „orientale”, precum „Palmierul” din piaţa Chatelet vor fi construite.
Dictatorul nu a uitat nici de simbolurile puterii,palatele:va mări Louvre-ul, îşi va îmfrumuseţa reşedinţele Tuilleries,Malmaison,Versailles, Compiegne şi va trimite în Italia, Olanda arhitecţi pentru a construi monumente pe măsura grandorii lui.Interioarele se transformă şi sunt amenajate după gustul actual al nobilului şi colosalului.Scările iau dimensiuni monumentale,apartamentele vor lua aer intim şi ferestrele ce se inmulţesc se vor mări, deschizând perspective nelimitate, în timp ce roşul şi verdele alături de ţesături vor echilibra severitatea incorfortabilă şi masivă a  mobilierului.Burghezia care adoptă noile forme grele şi bogate, adoptă de asemenea şi decoraţiile care le însoţesc: motive antice referitoare la onoare,cariatide,vase greceşti, sfinxi egipteni,  figuri mitologice şi alegorice, mozaicuri.
În scurt timp,Parisul va avea nevoie de adaptări datorită creşterii demografice ce generau noi probleme circulaţiei.Haussmann va transforma Parisul într-un imens cartier.El vroia o solutie modernă şi să treacă interesele de ordin practic peste cele estetice şi sentimentale: de aceea Parisul a pierdut monumente istorice , culori şarmante şi hoteluri somptuase. Numeroasele sale cartiere au fost desfigurate pentru a permite noi axe de circulaţie:suburbia Saint-Germain a fost una dintre acestea iar toată lumea sa bună a emigrat spre Champs-Elysees.
Dar opera lui Haussmann, aşa distructivă cum a fost, a permis Parisului să fie avangarda oraşelor lumii, la fel ca Londra.Acesta îi va da fizionomia actuală,cele  douăzeci de arondismente ale sale, largile sale artere rectilinii,parcurile sale.Putem spune că Parisul s-a schimbat puţin după al doilea imperiu care i-a marit limitele actuale şi i-a creat periferia, graţie progresului maşinilor şi căilor ferate.Este imposibil să enumeri tot ce un oraş are, aşa că fără îndoială nimeni nu a mai construit la fel de mult.Sub conducerea lui Haussmann  şi al colaboratorilor săi noi cartiere au fost create, în timp ce se completează muncile începute anterior, precum faţadele clădirilor de pe Champs-Elysees şi extinderea Louvre-lui de către arhitectul Visconti; gări sunt construite: la cea de Nord se îmbină elementele Renaşterii cu cele moderne, din fontă; la biserici găsim aceleaşi caracteristici, iar Opera Garnier închide nobil şi pompos perspectiva celei mai lungi artere din capitală.   
       Parisul are o rezonanţă aparte pentru spiritualitatea românească:aici s-au format generaţii întregi de cărturari români, aici au trăit şi au creat mari creatori români  precum Constantin Brâncuşi, George Enescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu şi alţii care au intrat în pantheonul culturii universale .
               
Metropola pariziană este în mod indiscutabil o mare atracţie mondială(mai mult de jumătate din fluxul turistic din Franţa se concentrează spre inegalabilul Paris).

miercuri, 18 aprilie 2012

A ști sau a nu ști limba engleză?

Pentru cunoscătorii de limbă engleză există șansa de a participa la tabere în străinătate. Pe lângă cunoașterea la nivel elementar al limbii engleze, trebuie ca ei să-l cunoască și pe Shakespeare. Mai jos este postat link-ul pentru Shakespeare School pentru cei interesați să călătorească în Anglia și să viziteze locul de baștină al faimosului scriitor.
Deci, a știi sau a nu știi limba engleză?

De ce să învățăm limba engleză?


Într-o perioadă în care comunicarea rămâne cea mai bună soluție pentru a te descurca în societatea actuală, cunoașterea unei limbi străine se poate dovedi a fi vitală. Dar nu putem învăța limba fiecărei țări pe care vrem s-o vizităm, așa că s-a ajuns la o convenție: alegerea unei limbi de circulație internațională.
Ne place sa ne referim la limba engleza ca la "limba de comunicare".

De ce? Deoarece se pare că e o înțelegere internațională între toți oamenii din lume de a folosi limba engleză pentru a comunica între ei. Aproape 1.500.000.000 de oameni din lume vorbesc engleza. Alți 1.000.000.000 o învața. Majoritatea conferințelor și competițiilor internaționale se țin în limba engleză. Politicienii și diplomații din diferite țări folosesc engleza pentru a comunica. Și lista poate continua ...

Dacă poți comunica în engleză, avantajele sunt nenumărate. Poți:

- să contactezi oameni din toată lumea;
- să iei parte la discuții și forumuri pe Internet;
- să comunici și să afli despre oameni și locuri interesante;
- să călătorești relaxat, stabilind contacte cu oamenii de peste tot;
- să avansezi în carieră, obținând un job mai bun, și implicit un salariu mai motivant;
- să obții cunoștințe tehnice, medicale, IT;
- să fii un om/femeie de afaceri jucător deoarece afacerile internaționale se fac în engleză, conferințele, întâlnirile, ziarele și revistele internaționale sunt scrise în engleză;
- să folosești în mod eficient computerul deoarece majoritatea aplicațiilor sunt în engleză.
Învățarea limbii engleze poate fi cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru a-ți îmbunătăți viața. Depinde de ce anume ești interesant. Știința? Calculatoare? Muzica? Afaceri? Sport? Politica?
... Nu contează, deoarece trăim în era informației și majoritatea mass mediei, cum ar fi Internetul, televiziunea, presa, ne oferă acces nelimitat la cunoștințe legate de subiectele preferate.
Exista o singură problemă, și anume că majoritatea informațiilor sunt în limba engleză.

O lectură plăcută și un bun exercițiu de pregătire a examenului de bacalaureat la limba spaniolă pentru clasa a XII-a


Federico García Lorca (1898-1936)
La casa de Bernarda Alba
Drama de mujeres en los pueblos de España

1)      Después de leer el título de la obra, ¿quién(es) será(n) la(s) protagonista(s) de la historia? ¿Qué tipo de dramas crees que le(s) podrá(n) suceder? Coméntalo con tu compañero/a.
2)      Lee el texto que corresponde a un fragmento del primer acto de la obra:

Acto Primero
Habitación blanquísima del interior de la casa de Bernarda. Muros gruesos. Puertas en arco con cortinas de yute rematadas con madroños y volantes. Sillas de anea. Cuadros con paisajes inverosímiles de ninfas, o reyes de leyenda. Es verano. Un gran silencio umbroso se extiende por la escena. Al levantarse el telón está la escena sola. Se oyen doblar las campanas.
 (Sale la Criada I.a)
CRIADA. Ya tengo el doble de esas campanas metido entre las sienes.
LA PONCIA. (Sale comiendo chorizo y pan.) Llevan ya más de dos horas de gori-gori. Han venido curas de todos los pueblos. La iglesia está hermosa. En el primer responso se desmayó la Magdalena.
CRIADA. Ésa es la que se queda más sola.
PONCIA. Era a la única que quería el padre. ¡Ay! Gracias a Dios que estamos solas un poquito. Yo he venido a comer.
CRIADA. ¡Si te viera Bernarda!
PONCIA. ¡Quisiera que ahora, como no come ella, que todas nos muriéramos de hambre! ¡Mandona! ¡Dominanta! ¡Pero se fastidia! Le he abierto la orza de chorizos.
CRIADA. (Con tristeza, ansiosa.) ¿Por qué no me das para mi niña, Poncia?
PONCIA. Entra y llévate también un puñado de garbanzos. ¡Hoy no se dará cuenta!
VOZ. (Dentro.) ¡Bernarda!
PONCIA. La vieja. ¿Está bien encerrada?
CRIADA. Con dos vueltas de llave.
PONCIA. Pero debes poner también la tranca. Tiene unos dedos como cinco ganzúas.
VOZ. ¡Bernarda!
PONCIA. (A voces.) ¡Ya viene! (A la Criada.) Limpia bien todo. Si Bernarda no ve relucientes las cosas me arrancará los pocos pelos que me quedan.
CRIADA. ¡Qué mujer!
PONCIA. Tirana de todos los que la rodean. Es capaz de sentarse encima de tu corazón y ver cómo te mueres durante un año sin que se le cierre esa sonrisa fría que lleva en su maldita cara. ¡Limpia, limpia ese vidriado!
CRIADA. Sangre en las manos tengo de fregarlo todo.
PONCIA. Ella, la más aseada, ella, la más decente, ella, la más alta. Buen descanso ganó su pobre marido.
CRIADA. ¿Han venido todos sus parientes?
PONCIA. Los de ella. La gente de él la odia. Vinieron a verlo muerto, y le hicieron la cruz.
CRIADA. ¿Hay bastantes sillas?
PONCIA. Sobran. Que se sienten en el suelo. Desde que murió el padre de Bernarda no han vuelto a entrar las gentes bajo estos techos. Ella no quiere que la vean en su dominio. ¡Maldita sea!
CRIADA. Contigo se portó bien.
PONCIA. Treinta años lavando sus sábanas, treinta años comiendo sus sobras, noches en vela cuando tose, días enteros mirando por la rendija para espiar a los vecinos y llevarle el cuento; vida sin secretos una con otra, y sin embargo, ¡maldita sea!, ¡mal dolor de clavo le pinche en los ojos!
CRIADA. ¡Mujer!
PONCIA. Pero yo soy buena perra: ladro cuando me lo dice y muerdo los talones de los que piden limosna cuando ella me azuza; mis hijos trabajan en sus tierras y ya están los dos casados, pero un día me hartaré.
CRIADA. Y ese día...
PONCIA. Ese día me encerraré con ella en un cuarto y le estaré escupiendo un año entero. «Bernarda, por esto, por aquello, por lo otro», hasta ponerla como un lagarto machacado por los niños, que es lo que es ella y toda su parentela. Claro es que no le envidio la vida. Le quedan cinco mujeres, cinco hijas feas, que quitando a Angustias, la mayor, que es la hija del primer marido y tiene dineros, las demás, mucha puntilla bordada, muchas camisas de hilo, pero pan y uvas por toda herencia.
CRIADA. ¡Ya quisiera tener yo lo que ellas!
PONCIA. Nosotras tenemos nuestras manos y un hoyo en la tierra de la verdad.
CRIADA. Ésa es la única tierra que nos dejan a los que no tenemos nada.
PONCIA. (En la alacena.) Este cristal tiene unas motas.
CRIADA. Ni con el jabón ni con bayeta se le quitan.
PONCIA. El último responso. Me voy a oírlo. A mí me gusta mucho cómo canta el párroco. En el «Pater Noster» subió, subió, subió la voz que parecía un cántaro llenándose de agua poco a poco. ¡Claro es que al final dio un gallo, pero da gloria oírlo! Ahora que nadie como el antiguo sacristán Tronchapinos. En la misa de mi madre, que esté en gloria, cantó. Retumbaban las paredes y cuando decía amén era como si un lobo hubiese entrado en la iglesia. (Imitándolo.)¡Améééén! (Se echa a toser.)
CRIADA. Te vas a hacer el gaznate polvo.
PONCIA. ¡Otra cosa hacía polvo yo! (Sale riendo.)
(La Criada limpia. Suenan las campanas.)
CRIADA. (Llevando el canto.) Tin, tin, tan. Tin, tin, tan. ¡Dios lo haya perdonado!
MENDIGA. (Con una niña.) ¡Alabado sea Dios!
CRIADA. Tin, tin, tan. ¡Que nos espere muchos años! Tin, tin, tan.
MENDIGA. (Fuerte, con cierta irritación.) ¡Alabado sea Dios!
CRIADA. (Irritada.) ¡Por Siempre!
MENDIGA. Vengo por las sobras.
(Cesan las campanas.)
CRIADA. Por la puerta se va a la calle. Las sobras de hoy son para mí.
MENDIGA. Mujer, tú tienes quien te gane. Mi niña y yo estamos solas.
CRIADA. También están solos los perros y viven.
MENDIGA. Siempre me las dan.
CRIADA. Fuera de aquí. ¿Quién os dijo que entrarais? Ya me habéis dejado los pies señalados.(Se van, limpia.) Suelos barnizados con aceite, alacenas, pedestales, camas de acero, para que traguemos quina las que vivimos en las chozas de tierra con un plato y una cuchara. ¡Ojalá que un día no quedáramos ni uno para contarlo! (Vuelven a sonar las campanas.) Sí, sí, ¡vengan clamores!, ¡venga caja con filos dorados y toallas de seda para llevarla!; ¡que lo mismo estarás tú que estaré yo! Fastídiate, Antonio María Benavides, tieso con tu traje de paño y tus botas enterizas. ¡Fastídiate! ¡Ya no volverás a levantarme las enaguas detrás de la puerta de tu corral! (Por el fondo, de dos en dos, empiezan a entrar Mujeres de luto, con pañuelos grandes, faldas y abanicos negros. Entran lentamente hasta llenar la escena.)
CRIADA. (Rompiendo a gritar.) ¡Ay Antonio María Benavides, que ya no verás estas paredes, ni comerás el pan de esta casa! Yo fui la que más te quiso de las que te sirvieron. (Tirándose del cabello.) ¿Y he de vivir yo después de haberte marchado? ¿Y he de vivir?
(Terminan de entrar las doscientas Mujeres y aparece Bernarda y sus cinco Hijas. Bernarda viene apoyada en un bastón.)
BERNARDA. (A la Criada.) ¡Silencio!
CRIADA. (Llorando.) ¡Bernarda!
BERNARDA. Menos gritos y más obras. Debías haber procurado que todo esto estuviera más limpio para recibir al duelo. Vete. No es éste tu lugar. (La Criada se va sollozando.) Los pobres son como los animales. Parece como si estuvieran hechos de otras sustancias.
MUJER I.a Los pobres sienten también sus penas.
BERNARDA. Pero las olvidan delante de un plato de garbanzos.
MUCHACHA I.a (Con timidez.) Comer es necesario para vivir.
BERNARDA. A tu edad no se habla delante de las personas mayores.
MUJER I.a Niña, cállate.
BERNARDA. No he dejado que nadie me dé lecciones. Sentarse. (Se sientan. Pausa. Fuerte.)Magdalena, no llores. Si quieres llorar te metes debajo de la cama. ¿Me has oído?

3)      ¿Quién crees que es Bernarda y con quién vive?
4)      ¿De qué trabaja Poncia?
5)      ¿Por qué están las criadas solas en casa al principio del acto primero?
6)      ¿Por qué crees que Poncia dice que Bernarda ya no come y que hoy no se dará cuenta de si falta comida?
7)      Cuando Poncia dice “La vieja. ¿Está bien encerrada?” ¿a quién se puede referir? ¿Y por qué estará encerrada? Haz hipótesis con tus compañeros/as.

8)      Después de leer el texto, ¿cómo describirías a Bernada? En parejas, escribid un texto de 10 líneas, sin copiar literalmente del texto.
9)      ¿Con qué adjetivos describirías a Poncia?
10)  Busque expresiones o palabras sinónimas para las palabras y/o frases en negrita.
11)  Relaciona las siguientes definiciones con las palabras que están subrayadas en el texto:
a)      Respirar de manera profunda y entrecortada a causa del llanto.
b)      De una sola pieza
c)      Versículos que se dicen por los difuntos
d)     Soportar o sobrellevar algo a disgusto.
e)      Parte superior de la tráquea.
f)       Armario, generalmente empotrado en la pared, con puertas y anaqueles, donde se guardan diversos objetos.
g)      Cabaña, construcción rústica.

12)  Responde a las siguientes preguntas de V/F. Justifica tu respuesta.
a)      Magdalena es hija de Bernarda Alba.
b)      Los familiares del marido de Bernarda han ido al funeral.
c)      El hijo de Poncia está casado con una de las hijas de Bernarda.
d)     Bernarda ha estado casada varias veces.
e)      No todas las hijas de Bernarda tendrán una buena herencia.
f)       Tronchapinos cantaba mejor que el nuevo párroco.
g)      Antonio Maria Benavides era un hombre fiel a Bernarda.
h)      Bernarda no está contenta con cómo han dejado la casa las criadas.
i)        Angustias tiene cinco hermanas.
j)        Bernarda no tiene dificultades para caminar.

13)  Completa las siguientes frases con tus propias palabras, sin copiar literalmente del texto:
a)      Magdalena es la hija que….
b)      Las criadas tienen que limpiar la casa bien porque…
c)      La criada piensa que Bernarda se portó bien con Poncia porque…
d)     Cuando Poncia se canse de Bernarda…
e)      La criada llora porque…